Bunatatea si Roadele

Biblia este vocea lui Dumnezeu care ii cheama pe oameni la El. In aceste vremuri tulburi Biblia ne pune inainte “ceea ce putem deveni”, daca acceptam sa ne intoarcem la Dumnezeu cu toata fiinta noastra, devenind copii Lui, reintrati sub imperiul dragostei: 

”sa-L iubesti pe Dumnezeul tau cu toata inima ta……iar pe aproapele tau ca pe tine insuti”.

    Biblia ne porunceste sa fim buni unii cu altii….. si milosi. Bunatatea crestina trebuie sa se arate in toate aspectele vietii noastre. A fi bun inseamna a fi folositor altora, a te pune la dispozitia lor ca sa-i ajuti, a fi generos si cu inima deschisa pentru suferintele altora. Bunatatea este dragostea care se manifesta in lucrurile mici aparent neinsemnate; este respectul fata de simtamintele si personalitatea altuia; este intelepciunea constructiva pusa in practica. Bunatatea rodeste binecuvintare si fericire acolo unde inimile sunt atacate de putregaiul amaraciunii si al rautatii. Daca mila este ceea ce se simte inlauntrul inimii, bunatatea ar putea fi definita ca mila care se vede in afara. Un simplu gest al ei poate insenina fetele intristate. Infaptuirile bunatatii sunt instrumentele pe care Duhul Sfant le poate folosi pentru a-i atrage pe altii inspre Hristos. Bunatatea infloreste in noi doar in masura in care ne lasam umpluti de Dumnezeu si folositi de El “pentru faptele bune pregatite mai dinainte pentru noi ca sa umblam in ele”.

     Crestinii trebuie sa fie oglindirea bunatatii lui Dumnezeu catre ceilalti oameni: “Fiti buni unii cu altii”.

     In lumina celor de mai sus avem, fiecare dintre noi, datoria de a ne pune toate resursele cu care am fost binecuvantati la dispozitia celor aflati in diferite nevoi, materiale sau spirituale.”Pe saraci îi aveti totdeauna cu voi” spunea Domnul Isus, asa ca este necesar sa privim in jurul nostrum si sa avem o inima sensibila pentru nevoile celor de langa noi. Biblia abunda de pasaje motivatoare in aceasta privinta:

“Daca va fi la tine vreun sarac dintre fratii tai, in vreuna din cetatile tale, in tara pe care ti-o da Domnul Dumnezeul tau, sa nu-ti impietresti inima si sa nu-ti inchizi mana inaintea fratelui tau celui lipsit. Ci sa-ti deschizi mana si sa-l imprumuti cu ce-i trebuie ca sa faca fata nevoilor lui.” Deuteronomul 15:7,8

“Cine isi astupa urechile la strigatul saracului, nici el nu va capata raspuns cand va striga” Proverbele 21:13

Actiunile de ajutorare a celor nevoiasi sunt rasplatite de Dumnezeu. Amintesc cateva pasaje lamuritoare in acest sens:

Cine are mila de sarac imprumuta pe Domnul, si El ii va rasplati binefacerea” Proverbele 19:17

“Ferice de cel ce ingrijeste de cel sarac! Caci in ziua nenorocirii Domnul il izbaveste; Domnul il pazeste si-l tine in viata. El este fericit pe pamant, si nu-l lasi la bunul plac al vrajmasilor lui. Domnul il sprijina, cand este pe patul de suferinta: ii usurezi durerile in toate bolile lui.” Psalmul 41:1-3

“Veniti binecuvantatii Tatalui Meu de mosteniti Imparatia care v-a fost pregatita de la intemeierea lumii. Caci am fost flamand, si Mi-ati dat de mancat; Mi-a fost sete, si Mi-ati dat de baut; am fost strain,  si M-ati primit; am fost gol, si M-ati imbracat; am fost bolnav, si ati venit sa Ma vedeti;  am fost in temnita, si ati venit pe la Mine…….

……Adevarat va spun ca, ori de cate ori ati facut aceste lucruri unuia din acesti foarte neinsemnati frati ai Mei, Mie Mi le-ati facut” Matei 25:34-36,40

       Biserica primara a acordat o atentie deosebita nevoiasilor aflati in mijlocul ei. Textele biblice ne arata cum au ales sapte barbati plini de Duhul Sfant care aveau datoria de a se ocupa de cei saraci. Apostolului Pavel i se solicita ca pe langa lucrarea de vestire a Evangheliei sa aiba in vedere strangerea de ajutoare pentru cei saraci. Raspunsul venit din partea bisericilor dintre neamuri a fost prompt si fratii avand o inima larga au transformat uneori “saracia lor lucie” intr-o binecuvantata lucrare de ajutorare a fratilor evrei din Ierusalim.

2 Corinteni 8:1-5 este un pasaj deosebit care pune in evidenta cele spuse mai sus:

“Fratilor, voim sa va ducem la cunostinta harul pe care l-a dat Dumnezeu in bisericile Macedoniei. In mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria lor peste masura de mare si saracia lor lucie au dat nastere la un belsug de darnicie din partea lor. Va marturisesc ca au dat de bunavoie, dupa puterea lor si chiar peste puterile lor. Si ne-au rugat cu mari staruinte pentru harul si partasia la aceasta strangere de ajutoare pentru sfinti. Si au facut aceasta nu numai cum nadajduisem, dar s-au dat mai intai pe ei insisi Domnului, si apoi noua, prin voia lui Dumnezeu”.

 Dragilor, secretul macedonenilor sta in faptul ca mai intai s-au dat pe ei insisi lui Dumnezeu. Acest lucru a avut ca rezultat o mare darnicie.

“Cine are mila de cel lipsit cinsteste pe Ziditorul sau”
 Proverbele 14:31

Chemarea mareata a Domnului Isus ne obliga sa lucram la schimbarea si ajutorarea celor din jurul notru. Lucrand pentru folosul altora vom lasa in urma noastra zambet, speranta de mai bine, inimi vindecate si nu in ultimul rand darul maret al mantuirii zamislit in suferinta pe dealul Golgotei de Cel care ne-a iubit fara masura “ISUS HRISTOS”.

Dorel Libotean

Adaugare comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicata. Campurile marcate cu * sunt obligatorii